Zburand printre amintiri

 Mă întreb, de ce am numit acest blog: "zburând printre amintiri". Nu stiu, poate că doar mi-a plăcut astfel sau poate că am vrut să-mi amintesc de zilele copilăriei, de inocenţa cu care trăiam fiecare zi, de spuma laptelui proaspăt şi calduţ pe care o beam acasă la ai mei bunici, de chipul blând al bunicului atunci când depăna amintirile sale la gura sobei, de prima zăpadă din decembrie, de lacrimile arzătoare vărsate datorită fulgilor efemeri ce mi se topeau in palmă, de gustul perelor din copacii zbârciţi de trecerea anilor, de zânele pe care le zăream printre trandafiri, de basmele pe care mi le citea mama, de tâmplele cărunte si ochii blânzi ai domnului învăţător, de mirosul amărui de ceară din seara de Inviere, de tot ce se leagă fascinant de ceea ce a fost. Dar inspăimântător vremea trece cu brutalitate si realitate crudă mă izbeşte.

Doar amintirile rămân si pentru mine ele contează cel mai mult. Desfă-ţi şi tu aripile si pluteşte printre amintiri...