O Zână

Am visat o zână, avea părul lung şi negru şi faţa mult prea albă, dar umbrele ochilor şi obrazului îi descopereau o fragilitate plină de farmec, buzele mari, cărnoase parcă imi zâmbeau. E ciudat cât de clară era imginea ei, o puteam privi, atinge şi aproape că îi simţeam mirosul discret de apă de colonie.

Îmbrăcată elegant, cu o rochie roşie, fină, de bun gust, cu un şal minuscul brodat cu flori de câmp şi cu o pălărie neagră, cu voaletă, părea una dintre acele dame de modă veche, coborâtă din eden, care îţi fură privirile prin puritatea ei. Era absentă, tăcea, aş fi vrut să o fac să vorbească, să spună ceva, orice... Nu mă mai săturam privind-o, incercam să ignor razele soarelui ce treceau prin perdeaua de pânză din camera mea, dar in final soarele s-a dovedit a fi mai puternic si zâna m-a părăsit. Cu ochii spre tavan incerc să imi amintesc fiecare detaliu şi in fiecare seară sper să mai apară din nou în vis...