O lacrimă, sânge
Tremură moartă
Pe obrazu-mi de ceară,
În ochi-mi de fiară.
Un braţ ca o umbră
Îmi sfâşie pieptul
Şi-mi sfărâmă sufletul
În mii de bucăţi.
În vene-mi pulsează
Veninul albastru
Mă exasperează.
Nu-mi mai simt corpul...
Într-un oraş zgomotos,
Dar pe o stradă tăcută
Îmi cânt nebunia
Mai curând prefăcută.
Un felinar macabru
Mă întâmpină-n cale
Zâmbeşte ironic
A nepăsare.
Închid ochii frapată,
Inspir obosită
Şi renunţ la lupta
Ce oricum e pierdută.
I-au luat faţa (si painea) lu' Bacovia. Is destul de siropoase.
RăspundețiȘtergereaş zice că simpt adând versurile astea dar s-ar înţelege prea urat. zic doar că bacovia ar fi mândru de tine:)) pot să distribui acest material minunat pe blog la mine. bineinteles ca pot doar ai mai sus gaget de distributie :))
RăspundețiȘtergere