Coşmar

Păşesc cu forţă.
Pe potecă,
Mişună şerpi şi broaşte.
Urlete, case sinistre,
Femei schimonosite,
Copii fără mâini, fără picioare,
Cu feţe zgâriate.
În faţă, un grajd.
Nu intru.
Lângă, un cal fără cap.
Se aude un nechezat:
Un cap într-un arac.
Lugubru; mă-nspăimânt,
Vreau să fug,
Picioarele mi s-au topit.
Privesc spre cer,
Aripi de foc îl despică.
Şi cad stele,
Cad meteoriţi,
Cade luna.
Cutremur...
O baltă, un peşte lucitor,
Mă apropii - sânge,
Tresar.
În spate, o oglindă,
O ridic,
Un chip - al meu.
Se iscă o furtună.
Bate vântul,
O şoaptă, mă agăţ de ea,
Îmi dă curaj.
Alerg...în cerc,
Mă împiedic de mormane de pământ,
Nu, nu e pământ...
Sunt oase, găurite de timp,
De molii, de furnici.
Mă ridic,
Mă învârt
Şi ametesc.
Un şuierat,
Şi cade cerul.
S-a sfârşit.
Mă trezesc,
În leagăn.
Cred c-am adormit.