Ermetic

E dificil si infricoşător să te gandeşti la viaţă, la destinul obscur al omului... Şi totuşi o fac adeseori chiar şi fără să vreau. Mă gândesc...ce ar fi fost DACĂ... dacă nu aş fi făcut acel PAS greşit, dacă nu aş fi grăit acea frază ermetică, dacă subtil aş fi dat de inţeles că vroiam să spun cu totul altceva, dacă aş fi fost onestă în ACEA clipă, dacă aş fi fost mai aprigă şi perspicace şi nu m-aş fi pierdut in propriile mele cuvinte, dacă nu aş fi ratat acel moment, DACĂ... 

O Zână

Am visat o zână, avea părul lung şi negru şi faţa mult prea albă, dar umbrele ochilor şi obrazului îi descopereau o fragilitate plină de farmec, buzele mari, cărnoase parcă imi zâmbeau. E ciudat cât de clară era imginea ei, o puteam privi, atinge şi aproape că îi simţeam mirosul discret de apă de colonie.

Îmbrăcată elegant, cu o rochie roşie, fină, de bun gust, cu un şal minuscul brodat cu flori de câmp şi cu o pălărie neagră, cu voaletă, părea una dintre acele dame de modă veche, coborâtă din eden, care îţi fură privirile prin puritatea ei. Era absentă, tăcea, aş fi vrut să o fac să vorbească, să spună ceva, orice... Nu mă mai săturam privind-o, incercam să ignor razele soarelui ce treceau prin perdeaua de pânză din camera mea, dar in final soarele s-a dovedit a fi mai puternic si zâna m-a părăsit. Cu ochii spre tavan incerc să imi amintesc fiecare detaliu şi in fiecare seară sper să mai apară din nou în vis...

Zburand printre amintiri

 Mă întreb, de ce am numit acest blog: "zburând printre amintiri". Nu stiu, poate că doar mi-a plăcut astfel sau poate că am vrut să-mi amintesc de zilele copilăriei, de inocenţa cu care trăiam fiecare zi, de spuma laptelui proaspăt şi calduţ pe care o beam acasă la ai mei bunici, de chipul blând al bunicului atunci când depăna amintirile sale la gura sobei, de prima zăpadă din decembrie, de lacrimile arzătoare vărsate datorită fulgilor efemeri ce mi se topeau in palmă, de gustul perelor din copacii zbârciţi de trecerea anilor, de zânele pe care le zăream printre trandafiri, de basmele pe care mi le citea mama, de tâmplele cărunte si ochii blânzi ai domnului învăţător, de mirosul amărui de ceară din seara de Inviere, de tot ce se leagă fascinant de ceea ce a fost. Dar inspăimântător vremea trece cu brutalitate si realitate crudă mă izbeşte.

Doar amintirile rămân si pentru mine ele contează cel mai mult. Desfă-ţi şi tu aripile si pluteşte printre amintiri...