Jocuri II

Nu stiu de ce dimineata m-am trezit speriata ca voi intarzia la curs. Din fericire am ajuns exact la timp si nici nu a trebuit sa cumpar bomboane (caci intarziatii au datoria de a servi restul persoanelor de la curs cu bomboane); in schimb am manacat 3 feluri de bomboane si la un moment dat speram sa mai intarzie cineva...ca sa imi umplu burta cu dulciuri. Astazi a fost o zi mai dificila, mai multa teorie si mai putine jocuri. Asa ca sa incep cu primul joc. Toata lumea statea pe scaune in cerc. Jocul este asemanator cu jocul "Salata de fructe", diferenta este ca nu trebuia sa vorbim. O persoana statea in mijloc (in picioare) si scopul ei era sa se aseze pe unul din scaune. Cei ce stau jos trebuiau sa stabileasca contact vizual cu o alta persoana si apoi sa faca schimb de locuri, rapid pentru ca cel ce e in picioare sa nu ii fure locul si in acelasi timp fara sa rastoarne scaunul sau persoana de langa el. Al doilea joc era defapt un exercitiu de imaginatie. Pe patru randuri, scaunele erau aranjate unul in spatele celuilalt si noi stateam pe ele, evident. Trebuia sa ne imaginam ca suntem un cor...de pisici si catei si dadeam o reprezentatie in fata unui grup mare de ascultatori foarte etuziasmati si nerabdatori sa inceapa concertul. Cantam "Oda bucuriei" doar ca pisicile cantau cu "miau miau" si cateii cu "ham ham". Parte cea mai amuzanta era faptul ca trebuia sa urmarim dirijorul sa vedem cand vine randul fiecaruia la miorlait sau hamait. La final am fost foarte aplaudati de publicul imaginar...sau cel putin asa ne-am inchipuit. Maine e ultima zi a cursului si abia astept sa invat noi "jocuri" si nu numai.

Jocuri

Cred ca e prima data cand un articol de al meu este in totalitate real. Nu stiu ce m-a determinat sa scriu despre asta, dar mi s-a parut foarte interesant si poate ca pur si simplu am vrut sa impartasesc tuturor aceasta experienta. Deci... De curand am fost acceptata sa particip la modulul de formare "SCRIEREA PROPUNERILOR DE FINANTARE  IN CONTEXTUL  PROGRAMULUI Tineret in Actiune". Acest modul este defapt  un curs pentru care putea aplica oricine este membru al unei organizatii ce lucreaza cu tinerii. Am aplicat, am fost selectata si iata-ma la ora 9.15 acolo. Am ajuns cu 30 minute mai devreme si in acele minute in care am asteptat, am stat si m-am stresat. Ma gandeam: ce voi face? cum va fi? eu nu stiu nimic despre proiecte, ce voi spune? nu cunosc pe nimeni, ma voi acomoda? Uite ca ceasul bate 9.45 si aproape toata lumea e aici. Cei doi "profesori" ce ne vor invata sa scriem si sa implementa proiecte eligibile in contextul programului TiA au sosit. Pentru inceput am fost adunati in cerc, eu inca tremuram, dar iata ca nu a fost asa cum ma asteptam. Oameni cu imaginatie, stiu cum sa destina atmosfera. Pe tot parcursul zile am jucat cateva jocuri pentru a ne relaxa, caci e multa informatie de asimilat si dificil sa faci asta fara putina relaxare din cand in cand. Nu vreau sa va "intoxic" cu partea teoretica, deci vreau sa va povestesc doar despre aceste jocuri care mi s-au parut foarte amuzante si interesante in acelasi timp. Deoarece atunci cand lucrezi in grup cel mai important este sa cunosti persoanele si sa te simti si bine cu acestea, mi se par foarte importante aceste jocuri. Dar sa revenim la poveste. Primele doua jocuri au fost pentru a face cunostinta. Pentru inceput ne imaginam ca avem un iepuras pe care il pasam de la o persoana la alta, si fiecare pe rand atat timp cat tinea iepurasul in brate trebuia sa-si zica numele, organizatia pe care o reprezinta sau din care face parte, profesia sau scoala in care invata, si cateva hobby-uri si in final trebuia sa pupe iepurasul imaginar unde credea fiecare de cuviinta. Dupa acest exercitiu, spre surprinderea noastra am fost pusi sa ne pupam vecinul din dreapta in locul in care am pupat iepurasul [sau macar sa mimam aceasta]. Apoi a urmat jocul cu mingile, ne era testata si memoria si viteza de reactie. Problema era ca erau doua nivele. Primul nivel era usor; persoana trebuia sa arunce mingea unei alte persoane si sa ii rosteasca numele, dar apoia devenit totul mai dificil caci s-au mai introdus 4 mingi in joc si trebuiau pe rand aruncate. Va dati seama ce incurcatura si cum zburau mingile pe langa capul nostru, ratandu-ne "la mustata". Asa a inceput cursul nostru: rasete, voie buna si distractie. Au urmat 90 de minute de parte teoretica si apoi o scurta pauza, dupa care un nou joc, de data asta fara sa ne ridicam de pe scaun. Trebuia sa cantam "My bonny is over the ocean" si de fiecare data cand auzeam litera 'B' trebuia sa sarim putin in sus. Va dati seama, fiecare canta in felul lui si pe langa asta parca eram niste iepuri ce sareau intruna. Ce a fost mai amuzant abia acum urmeaza...in timp ce sarea, unuia dintre profesori i s-a rup scaunul. Rasetele si aplauzele au inundata sala. Pregatiti pentru a doua parte din curs urmatoarele 90 de minute s-au scurs fara probleme. O alta pauza, si un nou joculet. Suntem in cerc si o sa dansam si o sa cantam "Lapada"("Mie-mi place LAPADA, LAPADA, LAPADA, Mie-mi place LAPADA, si e jocul cel mai frumos"). Stam aproape, umar in umar si cantam si dansam, facem cate 5 pasi la dreapta apoi 5 pasi la stanga. La inceput cu mana pe umarul colegului, apoi pe genunchi si apoi pe glezna. Amuzant era mai ales atunci cand trebuia sa ne miscam si unul din noi se incurca. Asadar raman la parerea mea, ca acesta joculete de cunoastere si relaxare sunt foarte bune atunci cand lucrezi cu mai multe persoane, mai ales necunoscute.

Dezgust

Alerg în jur, fac tumbe şi mă înalţ spre stele, apoi cobor obosită revenind la realitate. M-am înţepat în sârma ghimpată ce te înconjoară, încercând din greu să te ating cu sufletul. Sânge îmi ţâşneşte din răni, şi se prelinge pe pielea-mi de sticlă. Îmi porţionez inima cu un cuţit, culeg bucăţile împrăştiate, le aşez într-un cufăr negru şi le îngrop, poate cineva le va găsi vreo dată. Fumul din jur mă îneacă şi îmi lasă urme în plămâni. Cu un foarfec îmi tai spârncenele şi îmi prind buzele cu leucoplast să nu pot urla. Cu dinţii  îmi sfâşii din carne, scuip dezgustată şi mă cert cu mine, pentru sufletul ce m-a părăsit. Aş vrea să desenez cercuri în praful din părul tău. Imposibil! Îmi rup unghiile şi îmi fac un colier din ele. Sângele negru mi se încheagă pe mâini şi în păr. Fulgerele mă ating şi renasc din propria cenuşă precum Pasărea Phoenix. Ca o fantomă rătăcesc prin lume şi mă sperii de al meu chip, când mă privesc într-un ochi de apă. Şiroaie de lacrimi sărate îmi umplu ochii şi istovită adorm pe o bancă în ploaia măruntă ce cade acum peste Copou.

Coşmar

Păşesc cu forţă.
Pe potecă,
Mişună şerpi şi broaşte.
Urlete, case sinistre,
Femei schimonosite,
Copii fără mâini, fără picioare,
Cu feţe zgâriate.
În faţă, un grajd.
Nu intru.
Lângă, un cal fără cap.
Se aude un nechezat:
Un cap într-un arac.
Lugubru; mă-nspăimânt,
Vreau să fug,
Picioarele mi s-au topit.
Privesc spre cer,
Aripi de foc îl despică.
Şi cad stele,
Cad meteoriţi,
Cade luna.
Cutremur...
O baltă, un peşte lucitor,
Mă apropii - sânge,
Tresar.
În spate, o oglindă,
O ridic,
Un chip - al meu.
Se iscă o furtună.
Bate vântul,
O şoaptă, mă agăţ de ea,
Îmi dă curaj.
Alerg...în cerc,
Mă împiedic de mormane de pământ,
Nu, nu e pământ...
Sunt oase, găurite de timp,
De molii, de furnici.
Mă ridic,
Mă învârt
Şi ametesc.
Un şuierat,
Şi cade cerul.
S-a sfârşit.
Mă trezesc,
În leagăn.
Cred c-am adormit.