Este un loc minunat
Ce greu e de cautat
E greu si de intalnit
Si mai greu de povestit.
Exista totusi, o poarta
Numita simplu, soarta
Se foloseste foarte-usor
Fara nici un mic decor.
Totul e ca prin magie
E mai mult o agonie
Agonie spre dorit
Dar toatal neinplinit.
Spun formula, dar n-o dati
Ca de nu o incurcati
Mic blestem e pus pe ea
Problema e numai a ta
" Zilele de ieri sa vie
Durata sa nu mai fie
Sa ajung in departare
Peste adancime mare
Printre picaturi si raze
Peste tot si peste baze
Peste baza ratiunii
Direct spre lumina lunii
Viata cea nemuritoare
Dorinta cea naucitoare "
Poti fi tu, pot fi si eu
Dar, va fi secretul meu
Puntea spre a cea lume
E un calcul, niste sume
Calcule primordiale
Ce vin ,asa, sec, agale
Dar se pierd in departare...
Totul este mult prea fix
Lung,subtire ca un pix
Si la fel de neinsemnat
Ca un vis lung spulberat
Tu esti mult prea luminat
Pentru tine-i alungat
Aceasta lume perfecta
Mica precum o insecta
Dar totusi uriasa
Controlata cu o mansa
Important este ceva
Cine-i acel "cineva"
Cel ce tine mansa-n mana...
P.S: Poezia nu e compusa de mine, am fost rugata sa o "gazduiesc" la mine pe blog, autorul cere pareri si sfaturi.
marți, 29 martie 2011
sâmbătă, 12 martie 2011
ACEA excursie
Toate bune si frumoase...pana Domnul Profesor Gelu Susanu, a avut geniala idee de a merge in excursie...in Borsa. Incantati, am hotarat sa mergem (majoritatea) impreuna cu clasele X F, XI C si micutii de clasa VI. Autobuzul ne-a asteptat pe toti, joi, in fata Palatului. Forfota...toata lumea ardea de nerabdare "De ce nu mai vine autocarul acesta odata?". Cand in sfarsit am urcat in autobuz si am pornit sper Borsa atmosfera s-a destins, iar distractia -> LA MAXIM!!!! Glumitele soferului ne-au amuzat si evident ne-am prins cu totii in jocul "cine se distreaza mai mult". Am ajuns seara intampinati de fulgii zglobii si ne-am cazat...un somn bine meritat ne-a cuprins pe toti...sau aproape toti.
A doua zi am pornit in explorare. Drumul l-am inceput urcand cu telescaunul. Frigul ne-a inghetat picioarele si nasurile, dar dorinta de a vedea mai multe a invins. Sursurul Cascadei Cailor ne-a fermecat pe toti, iar turturii imensi ne-au lasat cu "gura cascata".
Fericirea si voia buna dominau, zbenguiala, batile cu zapada, rasetele puternice, fotografiile. Drumul spre cabana a fost plin de perpetii. Sa trecem pe celalalt mal a fost dificil, dar ingeniozitatea domnului profesor ne-a salvat. Ne-au ajutat localnicii facand un pod dintr-un copac cazut. Am trecut cu bine si, PFIU, nimeni nu a cazut. Intr-un final am ajuns la cabana. Zgomotele produse de burtile flamande ne-au amintit ca trebuie sa manacam. Seara petrecerea s-a incins, iar muzica, partidele de "adevar sau provocare", tablele, cartile, rummy si sahul ne-au tinut treji pana tarziu.
A treia zi a fost cel mai obositor. Am vizitat Maramuresul: Cimitirul Vesel din Sapanta, Manastirea Peri si Manastirea Barsana. Desi era foarte frig nu ne-am lasat pana nu am vizitat tot ce ne-am propus si pana nu ne-am cheltuit toti banii pe suveniruri pentru cei de acasa. Seara am sarbatorit un majorat si dansul a fost in toi.
Ultima zi a fost cel mai trist deoarece stiam ca trebuie sa ne intoarcem acasa si sa parasim acele locuri splendide. In autocar veselia nu ne-a parasit de tot, desi un strop de tristete exista in ochii si in sufletele noastre. O prima excursi pe care ne-o vom aminti cu drag.
A doua zi am pornit in explorare. Drumul l-am inceput urcand cu telescaunul. Frigul ne-a inghetat picioarele si nasurile, dar dorinta de a vedea mai multe a invins. Sursurul Cascadei Cailor ne-a fermecat pe toti, iar turturii imensi ne-au lasat cu "gura cascata".
Fericirea si voia buna dominau, zbenguiala, batile cu zapada, rasetele puternice, fotografiile. Drumul spre cabana a fost plin de perpetii. Sa trecem pe celalalt mal a fost dificil, dar ingeniozitatea domnului profesor ne-a salvat. Ne-au ajutat localnicii facand un pod dintr-un copac cazut. Am trecut cu bine si, PFIU, nimeni nu a cazut. Intr-un final am ajuns la cabana. Zgomotele produse de burtile flamande ne-au amintit ca trebuie sa manacam. Seara petrecerea s-a incins, iar muzica, partidele de "adevar sau provocare", tablele, cartile, rummy si sahul ne-au tinut treji pana tarziu.
A treia zi a fost cel mai obositor. Am vizitat Maramuresul: Cimitirul Vesel din Sapanta, Manastirea Peri si Manastirea Barsana. Desi era foarte frig nu ne-am lasat pana nu am vizitat tot ce ne-am propus si pana nu ne-am cheltuit toti banii pe suveniruri pentru cei de acasa. Seara am sarbatorit un majorat si dansul a fost in toi.
Ultima zi a fost cel mai trist deoarece stiam ca trebuie sa ne intoarcem acasa si sa parasim acele locuri splendide. In autocar veselia nu ne-a parasit de tot, desi un strop de tristete exista in ochii si in sufletele noastre. O prima excursi pe care ne-o vom aminti cu drag.
marți, 8 martie 2011
Virusi neastamparati!
Pentru ca a reusit sa ma convinga sa iau doresc sa il pun la treaba. Omule simplu...cine crezi ca imi va face bannerul pe care, parctic, e imposibil sa nu il castig?
Asa, virusii!
Incepand cu prima ninsoare (sau defapt cred ca de cand a cazut prima frunza, nici eu nu mai stiu) nu s-au gandit deloc sa ma ocoleasca. Nas infundat, tuse seaca, dureri de cap...doar putin din ceea ce am primit cadou impreuna cu viruseii care si-au facut casa la mine in gat. Cred totusi ca sunt o gazda buna devreme ce inca nu reusesc sa scap de ei, nu vor sa ma paraseasca, desi au trecut mai bine de 3 luni de cand incerc sa ii alung. Ceaiuri, lamaie, antibiotice, leacuri babesti...nimic nu da roade. M-am saturat sa miros a spirt si otet, de parca as fi o salata de legume. Ce e drept nici eu nu sunt cea mai grijulie...am obiceul sa ies afara in mijlocul iernii cu doua bluzite, in cazul cel mai fericit si doar cand ajung la apogeul durerii imi scot maleta din fundul dulapului si o arunc pe mine.
De exemplu ultima batalie cu virusii pe care am avut saptamana trecuta m-a extenuat complet. Toata am fost eu o luptatoare pana am cazut lata la pat cu dureri de cap si febra de inghetam in camera cu 34 de grade. Ochii rosii imi ieseau din cap la fiecare 10 minute, cand cate o tuse de zile mari nu ma lasa sa respir. Si colac peste pupaza nu am avut voie sa stau in camin pentru ca sa nu dau raceala colegelor din camera, deci a trebuit sa mai umblu prin jumatate de oras ca sa stau la o verisoara, ca na, nu chiulesc, doar sunt fata silitoare.
Toata saptamana am fost ca o leguma, desi nu m-am lasat intimidata si totusi m-am dus la scoala, la orele de matematica, la teste si am fost si la proiectul Job Shadow Day. Deci, m-am plimbat prin frig 2 zile cu tot cu febra mea cu tot, dar la final de saptamana nu am mai rezistat, am lasat balta doua sedinte de CEX si am tulito acasa, la mamica, sa aiba grija de virusii neastamparati cum stie ea mai bine. Acum ma simt mult mai bine, desi tot nu am scapat definitiv de raceala. Tot ce sper este ca o sa isi faca aparitia si soarele in curand...asa poate se sperie virusii si pleaca undeva unde e mai frig sau intr-un loc unde sunt mai asteptati (exista asa ceva oare?).
O primavara MINUNATA tuturor, si celor virusati->>spor la nimicirea virusilor!
Asa, virusii!
Incepand cu prima ninsoare (sau defapt cred ca de cand a cazut prima frunza, nici eu nu mai stiu) nu s-au gandit deloc sa ma ocoleasca. Nas infundat, tuse seaca, dureri de cap...doar putin din ceea ce am primit cadou impreuna cu viruseii care si-au facut casa la mine in gat. Cred totusi ca sunt o gazda buna devreme ce inca nu reusesc sa scap de ei, nu vor sa ma paraseasca, desi au trecut mai bine de 3 luni de cand incerc sa ii alung. Ceaiuri, lamaie, antibiotice, leacuri babesti...nimic nu da roade. M-am saturat sa miros a spirt si otet, de parca as fi o salata de legume. Ce e drept nici eu nu sunt cea mai grijulie...am obiceul sa ies afara in mijlocul iernii cu doua bluzite, in cazul cel mai fericit si doar cand ajung la apogeul durerii imi scot maleta din fundul dulapului si o arunc pe mine.
De exemplu ultima batalie cu virusii pe care am avut saptamana trecuta m-a extenuat complet. Toata am fost eu o luptatoare pana am cazut lata la pat cu dureri de cap si febra de inghetam in camera cu 34 de grade. Ochii rosii imi ieseau din cap la fiecare 10 minute, cand cate o tuse de zile mari nu ma lasa sa respir. Si colac peste pupaza nu am avut voie sa stau in camin pentru ca sa nu dau raceala colegelor din camera, deci a trebuit sa mai umblu prin jumatate de oras ca sa stau la o verisoara, ca na, nu chiulesc, doar sunt fata silitoare.
Toata saptamana am fost ca o leguma, desi nu m-am lasat intimidata si totusi m-am dus la scoala, la orele de matematica, la teste si am fost si la proiectul Job Shadow Day. Deci, m-am plimbat prin frig 2 zile cu tot cu febra mea cu tot, dar la final de saptamana nu am mai rezistat, am lasat balta doua sedinte de CEX si am tulito acasa, la mamica, sa aiba grija de virusii neastamparati cum stie ea mai bine. Acum ma simt mult mai bine, desi tot nu am scapat definitiv de raceala. Tot ce sper este ca o sa isi faca aparitia si soarele in curand...asa poate se sperie virusii si pleaca undeva unde e mai frig sau intr-un loc unde sunt mai asteptati (exista asa ceva oare?).
O primavara MINUNATA tuturor, si celor virusati->>spor la nimicirea virusilor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)