Amintiri

O frază ce mă obsedează,
Un cuvânt rostit mai dulce,
Doi ochi, ce gingaş mă veghează,
O lacrimă ce lin se stinge...

O inimă îndurerată,
Un spectru de lumini ciudate,
O minte foarte colorată,
Nişte atingeri`ndepărtate...

Toate dansează împreună,
Şi`asteaptă toate să pornească,
Un vals venit parcă în lume,
Dintr-o poveste împărătească....

Printre

Printre pâcla de cuvinte,
Printre şoapte incandeşcente,
Printre particule de tristeţe,
Printre stropi de inocenţă,

Printre sclipiri de gelozie,
Printre fire împletite de egoism,
Printre aripi diafane de amor,
Plutesc...
Şi-aud în noapte cum zboară,
Păsări sihastre
Cu aripi de ceară,
Cu cioc de cristal,
Cu ochi sfredelitori...
Şi-aş vrea şi eu să zbor

Printre nori de splendoare,
Printre ramuri de candoare,
Printre lacrimi de argint,
Printre surâsuri ironice,
Printre culori anodine,
Printre cugetări sublime...

Detalii

Gândesc prea profund orice replică, orice frază, încât trec cu vederea ESENŢIALUL, şi astfel mă pierd în detalii inutile. Mă gândesc că e imposibil ca totul să fie infructuos, mă gândesc că "nimic nu e întâmplător" (Robert H. Hopcke), caut să găsesc logica unor teme ilogice, caut răspuns întrebărilor fără dezlegare, găsesc ceva straniu şi neobişnuit în absolut orice...şi după nopţi la rând nedormite, după numeroase ore petrecute cu privirea pierdută în gol, realizez că pierd timp în zadar. Mă opresc! Îmi promit că voi încerca să omit detaliile. Dar, oricât aş încerca alte gâduri mă copleşesc şi nu am tăria necesară de a face faţă acestui val năucitor, şi iar... nopţi la rând nedormite, numeroase ore petrecute cu privirea pierdută în gol...