Curcubeu

Un curcubeu de zâmbete îmi doresc,
Deşi
Într-un curcubeu de lacrimi înot.

Când acel curcubeu de culori
Răsare dintre nori
Alerg spre el uşor...
Încercând să nu îl sperii prea tare,
Dar el totuşi dispare
Lăsând în urma sa
Un curcubeu de cuvinte,
Un curcubeu de sunete
Ce se pierd monoton
Într-un curcubeu de greşeli.
Dar un curcubeu nou se naşte
Un curcubeu de speranţe
Un curcubeu etern
Un curcubeu...

Un fluture...

Dintr-un cocon se va naşte şi va prinde aripi...dar până atunci va fi o omidă pufoasă şi dacă va supraveţui, va deveni un fluture, un fluture falnic ce se va mândri cu frumuseţea lui. Florile o să îi invidieze libertatea, păsările puzderia de culori, furnicile grandoarea, bondarii delicateţea...dar nimeni şi nimic nu se va gândi la viaţa lui scurtă şi solitară. Dansul său candid îţi zăpăceşte mintea, îţi oboseşte privirea, te prinde în vraja sa, te ridică, te învârte, te răsuceşte, te aruncă, te prinde, te lasă pentru o clipă să răsufli şi apoi îşi reia jocul ameţitor. Totul se petrece fulgerător, dar acest fluture fără teamă ştie să îşi trăiască viaţa...

Zorile unei vieţi noi...

Ce zi e azi? Deschid ochii frapată, unde sunt? Tavanul alb, sumbru, mi-aminteşte că trebuie să mă trezesc... Alene mă ridic din pat şi privesc avid soarele incandescent. Apa duşului rece mă înviorează şi brusc data de 14 septembrie îmi vine-n minte. Dulapul nou îmi dezvăluie hainele pe care le voi purta astăzi şi încep anost să mă îmbrac... Privesc amorf spre uşă, ceva mă îmbie să deschid deşi ştiu că din momentul în care voi păşi în hol o nouă viaţă e pe cale să înceapă...