Salveaza-ti inima!

O sa incerc sa iti patrund in suflet. Sa nu ma alungi. Sa nu ma certi... Fara sa iti dai seama ma vei iubi si cand vei realiza vei incerca sa fugi. Prea tarziu! Te vei prinde in jocul meu, vei face tot ce iti voi spune si eu voi renunta la tine. NU te mira, asta sunt eu. Am sa regret, voi varsa lacrimi, inutil, căci voi contiua exact la fel. Sunt nascuta sa distrug suflete, sa portionez inimi si sa le arunc cu o prefacuta nepasare. Te voi privi cum suferi, voi rade -ISTERIC-, desi fiecare suflet distrus imi incendiaza inima. Dar sangele din artere se incheaga si cu cenusa inimii mele BUM!!! o noua inima, mai rea, mai sadica, mai prefacuta. Imi ceri sa ma schimb? Nu pot si chiar nu vreau! Sa cedez? Niciodata! Rautatea imi pulseaza in vene, iar nebunia prafumului distrugerii ma ademeneste. Sa fiu nebuna? Poate, dar ce conteaza?

Inca pot sa pictez cu genele in rauri de raze argintii diferite forme, sa sorb cu placere picaturi de roua din petalele atat de fargile ale lunii, sa alint cu mangaieri usoare cerul si doar lui sa ii spun cu adevarat ce simt in acel moment.

Am sa culeg o papadie sa o asez langa fereastra, iar cand petalele i se vor usca de dorinta...sa o distrug si pe ea la fel cum voi face si cu tine. Usor, dar chiar cand vantul bate mai tare, sa pufai si sa o dezbin, dar macar ea va pluti in lume si va renaste, pe cand inima ta...doar se va descompune.

Pentru cateva clipe chiar imi doresc sa-mi curga prin vene sufletul tau, sa hoinaresc prin mintea ta, sa iti fur o singura soapta, sa-ti inteleg surasul, sa-ti ating vorbele si sa ma inec in dragostea din privirea ta...dar cand imi voi da seama ca am deja toate acestea, voi renunta la tot si te voi nimici.

Fugi! Dispari in umbra sumbra a noptii! Ascunde-te de vorbele mele imbatatoare, de surasul meu ipocrit, de privirea mea ademenitoare. Tradeaza-ma, fa-ma sa te urasc, caci oricum cat de curand o voi face.

Salveaza-ti inima!